Al-Baqarah 2:233

Mamele [divorţate] îi pot alăpta pe copiii lor doi ani încheiaţi, pentru cei care doresc să se împlinească timpul alăptării, iar tatălui îi revine datoria de a le asigura întreţinerea şi îmbrăcămintea după cuviinţă. Nici unui suflet nu i se impune decât atât cât îi stă în putinţă. Nici mamei nu i se poate face rău prin intermediul copilul ei și, de asemenea, nici tatălui. Asemenea şi pentru moştenitor [moştenitorul tatălui]. Iar dacă amândoi [părinţii] se învoiesc la înţărcare, după ce se sfătuiesc, nu vor avea păcat. Iar dacă doriți să luaţi o doică pentru copiii voştri, atunci nu veţi avea niciun păcat, cu condiția să plătiţi ceea ce aveţi de dat, după cuviinţă. Şi să fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că Allah este Basir [Atoatevăzător] a ceea ce faceți!

Mamele care vor să-şi alăpteze copiii în chip desăvârşit, trebuie să-i alăpteze doi ani împliniţi. Tatăl trebuie să le dea mâncare şi veşminte după cuviinţă, însă fiecare va face aceasta, după mijloacele sale. Nici mama, nici tatăl nu vor fi în pagubă faţă de copil, căci şi moştenitorul are obligaţii asemănătoare faţă de ei. Dacă, prin învoiala amândurora, părinţii vor să-şi înţarce copilul, nici o vină nu li se va face. Dacă vreţi să luaţi o doică pentru copiii voştri, nici o vină nu vi se va face, dacă vă veţi învoi să-i plătiţi după cuviinţă. Temeţi-vă de Dumnezeu! Să ştiţi că Dumnezeu este Văzător a ceea ce faceţi.